Stiri din Sanatate

Află din ce cauze cresc transaminazele la ficat

Ficatul, un organ vital cu peste 500 de funcții esențiale în organism, de la metabolizarea nutrienților și detoxifiere până la producerea de proteine și enzime, este un adevărat motor al sănătății noastre. Printre numeroasele sale funcții se numără și producerea de enzime hepatice, cum ar fi alanin aminotransferaza (ALT) și aspartat aminotransferaza (AST), cunoscute popular sub denumirea de transaminaze. Aceste enzime sunt esențiale pentru desfășurarea proceselor metabolice în celulele hepatice (hepatocite). În mod normal, nivelurile acestor enzime în sânge sunt scăzute. Însă, atunci când ficatul suferă leziuni sau inflamații, hepatocitele eliberează o cantitate mai mare de transaminaze în fluxul sanguin, ducând la creșterea nivelurilor acestora în analizele de sânge.

Un nivel ridicat al transaminazelor nu este o boală în sine, ci mai degrabă un indicator al unei probleme hepatice subiacente. Interpretarea corectă a acestor valori, alături de alte investigații clinice și paraclinice, este crucială pentru diagnosticarea și gestionarea afecțiunilor hepatice. În acest articol detaliat, vom explora în profunzime cauzele comune și mai puțin frecvente ale creșterii transaminazelor, simptomele asociate (deși adesea absente în stadiile incipiente) și, cel mai important, modalitățile prin care se pot stabiliza aceste niveluri pentru a proteja sănătatea ficatului.

Cauzele principale ale creșterii transaminazelor

O gamă largă de afecțiuni și factori pot determina creșterea nivelurilor de transaminaze. Înțelegerea acestor cauze este primul pas către un diagnostic precis și un plan de tratament eficient.

1. Boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) și steatohepatita non-alcoolică (NASH): Acesta este probabil cea mai frecventă cauză a creșterii ușoare până la moderate a transaminazelor, în special în țările dezvoltate. NAFLD se caracterizează prin acumularea excesivă de grăsime în ficat la persoanele care nu consumă cantități semnificative de alcool. NASH este o formă mai gravă a NAFLD, în care inflamația și leziunile hepatice sunt prezente, putând evolua către fibroză, ciroză și chiar cancer hepatic. Factorii de risc includ obezitatea, diabetul de tip 2, rezistența la insulină, hiperlipidemia (niveluri ridicate de colesterol și trigliceride) și sindromul metabolic.
2. Consumul excesiv de alcool: Alcoolul este un toxic hepatic cunoscut, iar consumul cronic și/sau excesiv poate provoca leziuni semnificative ale ficatului, ducând la hepatită alcoolică. Aceasta se manifestă adesea prin creșteri semnificative ale transaminazelor, în special a AST, care tinde să fie mai mare decât ALT (raport AST/ALT > 2).
3. Hepatitele virale: Infecțiile cu virusurile hepatitice A, B, C, D și E sunt cauze importante ale inflamației hepatice și, implicit, ale creșterii transaminazelor. Hepatitele acute pot determina creșteri dramatice ale ALT și AST, în timp ce hepatitele cronice pot duce la creșteri persistente, adesea mai moderate.
4. Medicamente și suplimente: Numeroase medicamente eliberate cu sau fără prescripție medicală, precum și unele suplimente alimentare (în special cele pe bază de plante sau cele pentru culturism) pot avea efecte hepatotoxice și pot determina creșterea transaminazelor. Exemple includ unele antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), statine, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, unele anticonvulsivante și chiar doze mari de paracetamol. Este crucial să informați medicul despre toate medicamentele și suplimentele pe care le luați.
5. Afecțiuni autoimune: Hepatita autoimună este o boală în care sistemul imunitar atacă celulele hepatice, provocând inflamație și leziuni. Aceasta poate duce la creșterea transaminazelor și necesită tratament imunosupresor.
6. Boli metabolice ereditare: Unele afecțiuni genetice rare pot afecta metabolismul hepatic și pot duce la acumularea de substanțe toxice în ficat, cauzând leziuni și creșterea transaminazelor. Exemple includ hemocromatoza (acumularea excesivă de fier), boala Wilson (acumularea excesivă de cupru) și deficitul de alfa-1 antitripsină.
7. Colangita sclerozantă primară (CSP) și colangita biliară primară (CBP): Aceste afecțiuni cronice afectează căile biliare din interiorul și din afara ficatului, ducând la inflamație, cicatrizare și, în cele din urmă, la leziuni hepatice și creșterea transaminazelor, în special a fosfatazei alcaline (ALP) și a gama-glutamiltransferazei (GGT), dar și a ALT și AST.
8. Insuficiența cardiacă congestivă: În cazurile severe, insuficiența cardiacă poate duce la congestie hepatică, în care sângele se acumulează în ficat, afectând funcția hepatocitelor și determinând o creștere moderată a transaminazelor.
9. Alte cauze: Există și alte cauze mai rare ale creșterii transaminazelor, cum ar fi șocul, sepsisul, boala celiacă, boala inflamatorie intestinală și tumorile hepatice (primare sau metastatice).

Simptomele asociate cu transaminazele crescute

În multe cazuri, creșterea transaminazelor nu este însoțită de simptome evidente, în special în stadiile incipiente ale afecțiunii hepatice. De aceea, analizele de sânge de rutină pot juca un rol crucial în depistarea precoce a problemelor hepatice. Când simptomele apar, ele pot fi nespecifice și pot include:

• Oboseală cronică
• Icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor)
• Durere sau disconfort în partea superioară dreaptă a abdomenului
• Greață și vărsături
• Pierderea apetitului
• Urină închisă la culoare
• Scaun deschis la culoare
• Prurit (mâncărime)

Apariția acestor simptome necesită o evaluare medicală promptă.

Cum se diagnostichează cauza transaminazelor crescute

Identificarea cauzei exacte a creșterii transaminazelor implică o abordare complexă, care include:

1. Anamneza detaliată: Medicul va colecta informații despre istoricul medical personal și familial, stilul de viață (consumul de alcool, dietă, activitate fizică), medicația curentă (inclusiv suplimente), expunerea la toxine și eventualele simptome prezente.
2. Examenul fizic: Medicul va efectua un examen fizic complet pentru a evalua starea generală de sănătate și pentru a căuta semne de boală hepatică, cum ar fi icterul, hepatomegalia (ficat mărit) sau splenomegalia (splină mărită).
3. Analize de sânge suplimentare: Pe lângă determinarea nivelurilor de ALT și AST, medicul poate solicita și alte analize de sânge pentru a evalua funcția hepatică (bilirubină, fosfatază alcalină, GGT, albumină, timpul de protrombină), prezența markerilor virali (pentru hepatitele virale), a autoanticorpilor (pentru hepatita autoimună) sau a markerilor metabolici (glicemie, profil lipidic, feritină, ceruloplasmină).
4. Teste imagistice: Ecografia abdominală este adesea prima investigație imagistică utilizată pentru a vizualiza ficatul și pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi calculi biliari sau tumori. În unele cazuri, pot fi necesare investigații mai avansate, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN).
5. Biopsia hepatică: În situații complexe sau atunci când diagnosticul nu este clar, se poate efectua o biopsie hepatică. Aceasta implică prelevarea unei mici mostre de țesut hepatic, care este examinată la microscop pentru a evalua gradul de inflamație, fibroză sau alte leziuni.

Cum poți stabiliza nivelurile crescute ale transaminazelor

Tratamentul și strategiile de stabilizare a nivelurilor de transaminaze depind în mod fundamental de identificarea și tratarea cauzei subiacente. Nu există o abordare universală, dar următoarele măsuri generale pot contribui la îmbunătățirea sănătății hepatice:

1. Adoptarea unui stil de viață sănătos:

• Dietă echilibrată: O dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, cu limitarea consumului de grăsimi saturate și trans, zahăr adăugat și alimente procesate, este esențială.
• Controlul greutății: Pierderea în greutate, chiar și o reducere moderată (5-10% din greutatea corporală), poate avea un impact semnificativ asupra sănătății ficatului, în special în cazul NAFLD/NASH.
• Activitate fizică regulată: Exercițiile fizice aerobice (mers rapid, alergare, înot) și antrenamentele de forță pot ajuta la reducerea grăsimii hepatice și la îmbunătățirea sensibilității la insulină.

2. Limitarea sau eliminarea consumului de alcool: Dacă alcoolul este cauza creșterii transaminazelor, abstinența completă este crucială pentru vindecarea ficatului.

3. Gestionarea afecțiunilor medicale preexistente: Controlul eficient al diabetului, hiperlipidemiei și al altor afecțiuni metabolice este important pentru prevenirea sau încetinirea progresiei bolii hepatice.

4. Revizuirea medicației și a suplimentelor: Discutați cu medicul dumneavoastră despre toate medicamentele și suplimentele pe care le luați. Dacă se suspectează că unul dintre acestea contribuie la creșterea transaminazelor, medicul vă poate recomanda ajustarea dozei sau înlocuirea medicamentului. Evitați automedicația și utilizarea suplimentelor fără consult medical.

5. Tratamentul specific al cauzei subiacente:

• Hepatitele virale: Există tratamente antivirale eficiente pentru hepatitele B și C cronice, care pot reduce inflamația hepatică și normaliza nivelurile de transaminaze. Hepatita A și E acute se rezolvă de obicei de la sine, dar necesită monitorizare.
• Hepatita autoimună: Tratamentul implică medicamente imunosupresoare pentru a reduce atacul sistemului imunitar asupra ficatului.
• Boli metabolice ereditare: Tratamentul este specific fiecărei afecțiuni și poate include modificări dietetice, medicamente sau terapii de substituție.
• NAFLD/NASH: Nu există un tratament medicamentos specific aprobat pe scară largă, dar modificările stilului de viață (dietă și exerciții fizice) sunt fundamentale. Unele medicamente pentru diabet sau hiperlipidemie pot avea efecte benefice.

6. Monitorizarea regulată: Dacă aveți niveluri crescute ale transaminazelor, este important să efectuați analize de sânge periodice conform recomandărilor medicului pentru a monitoriza evoluția și răspunsul la tratament.

Concluzie

Creșterea transaminazelor este un semnal de alarmă care indică faptul că ficatul dumneavoastră este supus unui stres sau unei leziuni. Identificarea cauzei subiacente este esențială pentru a implementa strategia de tratament adecvată și pentru a preveni complicațiile pe termen lung, cum ar fi fibroza, ciroza și insuficiența hepatică. Adoptarea unui stil de viață sănătos, evitarea factorilor de risc cunoscuți și urmarea recomandărilor medicale sunt pași cruciali pentru a stabiliza nivelurile de transaminaze și pentru a vă proteja sănătatea hepatică. Nu ignorați niciodată rezultatele anormale ale analizelor de sânge și solicitați întotdeauna sfatul unui medic pentru o evaluare completă și un plan de gestionare personalizat. Sănătatea ficatului este o componentă vitală a stării generale de bine, iar o abordare proactivă poate face o diferență semnificativă.