Legatura dintre hernia hiatala si refluxul gastroesofagian
Legatura dintre hernia hiatala si refluxul gastroesofagian

Organele din cavitatea toracica sunt separate de organele din abdomen printr-un muschi plat, numit diafragma. Acest muschi are cateva orificii centrale prin care vasele mari ale inimii si esofagul trec in abdomen. Orificiul prin care trece esofagul se numeste hiatus diafragmatic.

In unele situatii, fie congenitale, fie dobandite, aceasta deschidere poate fi mai larga decat in mod normal si astfel sa permita stomacului sa alunece in cavitatea toracica, unde nu ii este locul. Acest defect al orificiului diafragmatic sta la baza formarii herniei gastrice transhiatale sau, pe scurt, herniei hiatale, explica dr. Adelina Popescu, medic specialist gastroenterologie Clinica DigestMed, pentru ziare.com.

Incidenta herniei hiatale este de 1 la 1.000 locuitori, insa 40-50% dintre pacienti sunt asimptomatici. Frecventa creste dupa varsta de 50 ani, mai ales la femei. Hernia hiatala constituie principala cauza a bolii de reflux gastroesofagian.

In functie de cauza aparitiei herniei hiatale, aceasta se clasifica in:

Congenitala: prin anomalii de dezvoltare embrionara a hiatusului esofagian, a esofagului (brahiesofag sau esofag scurt) sau displazie generalizata a tesutului conjunctiv. Tipul congenital se diagnosticheaza in general in primul an de viata.

Dobandita: varsta senila, obezitatea, supraefortul fizic, sarcina si nasterea, traumatismele toraco-abdominale si interventiile chirurgicale abdominale.

Clasificarea anatomica imparte herniile hiatale in axiale (alunecarea se produce in ax), paraesofagiene (partea superioara a stomacului aluneca intr-un ax paralel cu esofagul) si mixte. Cel mai frecvent tip este cel axial. O alta clasificare le divide in mici, medii, mari si voluminoase, fiind utila in stabilirea oportunitatii tratamentului chirurgical.

Simptomele herniei hiatale sunt simptomele bolii de reflux gastroesofagian: arsuri, regurgitatii, eructatii, durere retrosternala, dificultate si/sau durere la inghitire, varsaturi, tuse, raguseala etc.

Diagnosticul se poate face prin doua investigatii principale:

Tranzitul baritat - pacientul bea o solutie radioopaca numita bariu si este evaluat printr-o radiografie toraco-abdominala; se evidentiaza conturul, pozitia si contractiile esofagului, stomacului si duodenului, putandu-se pune in evidenta defecte precum hernia hiatala.

Endoscopia digestiva superioara - se evalueaza tractul digestiv superior prin introducerea unui tub flexibil cu o camera de filmat in varf prin gura pana in stomac si duoden; se pot decela modificari ale calibrului, peristalticii si mucoasei tubului digestiv, inclusiv prezenta unei hernii hiatale.

Exista si alte metode prin care se poate evidentia o hernie hiatala si anume tomografia toracica si/sau abdominala, rezonanta magnetica nucleara, insa nu se recomanda confirmarea diagnosticului de hernie hiatala prin aceste metode, ea fiind descrisa intamplator in cursul acestor investigatii.

Hernia hiatala poate duce la aparitia unor complicatii, precum: esofagita de reflux, strictura peptica a esofagului, ulcer esofagian, hemoragii din ulcere sau eroziuni esofagiene, esofagul Barrett, strangularea herniei hiatale, volvulus gastric. Esofagul Barrett este reprezentat de asa-numita metaplazie intestinala care contine modificari celulare la nivelul mucoasei esofagiene ce apar in urma refluxului constant de acid din stomac si care, in functie de gradul de displazie (usoara, moderata sau severa), pot predispune la aparitia cancerului esofagian. De aceea, leziunile de esofag Barret de peste 10 mm necesita monitorizare endoscopica cu biopsii.

Tratamentul herniei hiatale este de tip medicamentos, chirurgical si endoscopic. Medicatia utila in atenuarea simptomelor provocate de hernia hiatala este aceeasi cu cea folosita in boala de reflux gastroesofagian. Se folosesc medicamente antiacide gastrice (neutralizeaza temporar aciditatea din stomac), antisecretorii gastrice (inhiba aciditatea sucului gastric pe termen mai lung), prokinetice (stimuleaza contractia si evacuarea tubului digestiv).

Tratamentul chirurgical consta in fundoplicatura de tip Nissen sau Toupet si este indicat atunci cand simptomele nu mai sunt controlate prin medicatie, in herniile hiatale mari, voluminoase, hernii de tip paraesofagian, in herniile complicate prin volvulus sau stangulare. Cea mai des folosita este interventia laparoscopica de tip Nissen prin care se confectioneaza o valva antireflux din polul superior al stomacului, care se infasoara in jurul jonctiunii eso-gastrice.

Tratamentul endoscopic reprezinta o actualitate in managementul herniilor hiatale si nu este inca disponibil in tara noastra. Trebuie mentionat faptul ca indicatiile alimentare din boala de reflux gastroesofagian sunt valabile si in herniile hiatale simptomatice: evitarea meselor voluminoase, evitarea grasimilor, prajelilor, sosurilor, dulciurilor concentrate, bauturilor carbogazoase, alcoolului, cafelei si ceaiurilor. A.R.

 

 

 

 

 

© Copyright Stiri din Sanatate