Rostopasca: Proprietăți uimitoare pentru sănătate
Rostopasca, cunoscută științific ca Chelidonium majus, este o plantă din familia macului (Papaveraceae) care se găsește în principal în Asia și Europa, dar care a fost introdusă pe scară largă și în America de Nord. De-a lungul secolelor, rostopasca a fost utilizată pentru tratarea tulburărilor gastrointestinale, dispepsiei și bolilor vezicii biliare. În ultimii ani, însă, s-a afirmat că extractele de rostopasca, inclusiv tinctura de rostopasca, pot aduce beneficii și în cazurile de astm și bronșită, sau în curele de slăbire.
În acest articol ne propunem să vă oferim mai multe informații despre beneficiile pe care le poate aduce tinctura de rostopasca, dar și despre posibilele riscuri și contraindicații în administrare.
Rostopasca - prezentare generală
Rostopasca, cunoscută și sub numele de Chelidonium majus, este o plantă perenă ce dezvoltă o rădăcină groasă și cărnoasă, cu o nuanță portocalie. Planta se înmulțește din semințe și poate atinge o înălțime de până la 40 de centimetri. Începând de la sfârșitul lunii aprilie și până în septembrie, tulpinile subțiri și pufoase se încarcă cu flori galbene strălucitoare, formate din patru petale cu un diametru de aproximativ 2 centimetri.
Chelidonium majus este o plantă cunoscută încă din Antichitate datorită proprietăților sale vindecătoare. În Europa, planta era recunoscută în primul rând ca un remediu pentru negii plantari, fiind utilizată și în prezent în diverse preparate în acest scop. În medicina tradițională chineză, planta a fost folosită mai ales pentru a îmbunătăți circulația sângelui. Rostopasca era denumită și „laptele diavolului” datorită sucului său acrișor.
Principalele componente relevante din punct de vedere farmacologic, dintre care majoritatea au fost izolate pentru prima dată acum peste un secol, sunt alcaloizii de izochinolină: berberină, cheleritrină, chelidonină, coptizină, sanguinarină. Extractele de frunze pot conține până la 20 de alcaloizi, inclusiv benzofenantridine, protoberberine și derivați ai acidului hidroxicinamic.
Extractele și tinctura de rostopască acționează ca un sedativ blând și au fost folosite pentru a trata astmul, bronșita și tusea convulsivă. Din păcate, încă nu s-au realizat studii pe oameni care să confirme beneficiile aduse de Chelidonium majus în astfel de situații sau care să definească siguranța, tolerabilitatea și/sau posibilele efecte adverse ale plantei.
Acest produs îmbunătățește funcția hepatică (coleretică și colagogă), oferind protecție hepatică și eficiență împotriva infecțiilor cutanate bacteriene, virale și fungice. Pe plan intern, susține sănătatea sistemului hepato-biliar prin stimularea secreției și eliminării bilei, reducerea spasmeleor vezicii biliare și a căilor biliare, menținând concentrația bilirubinei în sânge în limite normale, protejând celulele hepatice și menținând concentrația de colesterol și trigliceride în sânge în limite normale. Pe plan extern, contribuie la menținerea sănătății pielii.
Utilizările și beneficiile tincturii de rostopască
Produsele bazate pe Chelidonium majus, inclusiv tinctura de rostopască, au fost utilizate tradițional ca remedii pentru problemele digestive, infecțiile parazitare și bacteriene, sindromul colonului iritabil, afecțiunile vezicii biliare și ale căilor biliare, precum și pentru detoxifierea ficatului și a intestinului. În mod interesant, tinctura de rostopască a fost folosită tradițional și pentru ameliorarea durerilor de cap, în special a migrenelor. Iată câteva dintre aceste beneficii detaliate mai jos.
Combaterea indigestiei: Unele cercetări sugerează că administrarea orală timp de 4 săptămâni a unui supliment care conține o combinație de Chelidonium majus, frunze de mentă, mușețel, chimen, lemn-dulce, muștar, melisă, angelică și ciulin a adus beneficii persoanelor care sufereau de indigestie. Acest tratament a redus severitatea refluxului acidului gastric, precum și durerile de stomac, crampele, greața și vărsăturile. Rostopasca acționează prin activarea musculaturii din partea inferioară a stomacului, relaxarea musculaturii din partea superioară a stomacului, precum și prin proprietățile antiinflamatoare, reglarea producției de acid gastric și protejarea mucoasei gastrice.
Reducerea simptomelor afecțiunilor biliare: Unele studii sugerează că administrarea orală a unui extract pe bază de rostopască și turmeric reduce durerea la pacienții cu dischinezie biliară.
Terapie complementară pentru unele tipuri de cancer: Câteva studii sugerează că injectarea intravenoasă, sub supraveghere medicală, a unui preparat pe bază de Chelidonium majus a îmbunătățit supraviețuirea la unele persoane cu cancer colorectal, pancreatic, mamar sau de vezică urinară. Cu toate acestea, studiile care au evidențiat aceste beneficii au fost criticate pentru că nu au fost bine concepute, iar unele cercetări ulterioare au observat că dozele mari din acel produs pot fi toxice, deoarece, deși substanțele chimice din rostopască pot încetini dezvoltarea celulelor canceroase, pot fi, totuși, dăunătoare pentru celulele normale, sănătoase. Totuși, alte cercetări timpurii arată că un amestec de rostopască, administrat oral timp de 2 săptămâni, poate avea beneficii prin efectele sale antitumorale în cazul cancerului de esofag.
Activitate antimicrobiană: S-a demonstrat că extractul de Chelidonium majus sau tinctura de rostopască aduc beneficii persoanelor care se confruntă cu bacterii Gram pozitive, cum ar fi Staphylococcus aureus, Streptococcus spp., precum și în caz de Candida albicans și chiar și unele posibile proprietăți antivirale.
Tinctura de rostopască poate fi benefică în tratamentul următoarelor afecțiuni, însă este necesară efectuarea mai multor studii pentru a confirma proprietățile benefice ale plantei:
- Negi;
- Eruptii cutanate cu vezicule;
- Scabie;
- Durere și inflamație;
- Pierderea poftei de mâncare;
- Hipertensiune;
- Gută;
- Artrită;
- Spasme în tractul digestiv;
- Menstruații neregulate;
- Dureri de dinți;
- Alte tulburări.
Dozele recomandate de obicei pentru Chelidonium majus, fie sub formă de infuzie sau tinctură de rostopască, sunt următoarele:
- 6-12 grame/zi din părțile aeriene uscate sau sub formă de infuzie;
- 3-6 ml/zi dintr-un extract lichid 1:1;
- 1-2 ml/zi dintr-un extract lichid 1:2;
- 6-12 ml/zi de tinctură de rostopască 1:10.
Pentru a evita posibilele efecte secundare, dozele mai mari de tinctură de rostopască sau alte suplimente pe bază de Chelidonium majus ar trebui administrate doar pe termen scurt!
Precauții și Interacțiuni ale Tincturii de Rostopască
Tinctura de rostopască nu este recomandată în următoarele situații:
1. Femei însărcinate sau care alăptează: Nu s-au efectuat suficiente studii privind tinctura de rostopască sau alte preparate din această plantă în aceste cazuri.
2. Boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă, lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă: Tinctura de rostopască sau alte preparate pe bază de Chelidonium majus pot determina sistemul imunitar să devină hiperactiv, ceea ce poate amplifica simptomele bolilor autoimune. Dacă suferiți de una dintre aceste afecțiuni, este recomandat să evitați tinctura de rostopască.
3. Obstrucția căilor biliare: În unele cazuri, tinctura de rostopască pare să mărească fluxul de bilă, ceea ce ar putea agrava obstrucția căilor biliare la pacienții cu probleme biliare preexistente.
4. Boli hepatice preexistente, cum ar fi hepatita: Există dovezi că tinctura de rostopască poate provoca hepatită. Mai mult de o duzină de publicații, preponderent din Europa, au descris leziuni hepatice acute vizibile clinic, atribuite consumului de rostopască sau tinctură de rostopască. Leziunile hepatice apar de obicei după 1 până la 6 luni de consum al unui extract de Chelidonium majus și se manifestă prin icter și creșteri moderate sau chiar semnificative ale nivelurilor serice de aminotransferaze, prezentarea clinică și histologia hepatică fiind similare cu cele din hepatita virală acută. Caracteristicile imunoalergice sunt mai puțin frecvente, dar în multe cazuri autoanticorpii pot fi prezenți în niveluri scăzute până la moderate. Prin urmare, nu utilizați tinctura de rostopască dacă aveți o afecțiune hepatică preexistentă.
5. Utilizare topică: Poate provoca erupții cutanate la persoanele alergice.
Posibile Interacțiuni ale Tincturii de Rostopască
Pot apărea interacțiuni nedorite dacă administrați tinctura de rostopască împreună cu:
1. Medicamente care pot afecta ficatul (hepatotoxice): Interacțiunile în astfel de cazuri pot fi moderate, așadar se recomandă precauție. Discutați cu medicul înainte de a administra tinctura de rostopască sau orice alt supliment care conține Chelidonium majus. Pe lista de medicamente hepatotoxice se numără acetaminofenul, amiodarona, carbamazepina, izoniazida, metotrexatul, metildopa, fluconazolul, itraconazolul, eritromicina, fenitoina, lovastatina, pravastatina, simvastatina și multe altele.
2. Medicamente care inhibă funcția sistemului imunitar (imunosupresoare): Interacțiunile cu tinctura de rostopască pot fi moderate și în astfel de cazuri, așadar este indicat să discutați cu medicul curant înainte de a folosi vreun supliment cu rostopască. Chelidonium majus poate intensifica activitatea sistemului imunitar. Administrată împreună cu imunosupresoarele, tinctura de rostopască poate afecta eficacitatea acestor medicamente. Pe lista imunosupresoarelor se numără următoarele medicamente: azatioprina, basiliximab, ciclosporina, daclizumab, muromonab-CD3, micofenolat, tacrolimus, sirolimus, prednison, corticosteroizi (glucocorticoizi) și altele.
3. Evitați consumul excesiv de alcool în perioadele în care folosiți extract de Chelidonium majus.
© Copyright Stiri din Sanatate